În noapte - Haruki Murakami

” Am senzația că mi-am clădit o lume a mea, cu timpul, încetul cu încetul. Când intru în ea, reușesc să-mi găsesc liniștea într-o oarecare măsură. Dar însuși faptul că a trebuit să-mi construiesc o astfel de lume înseamnă că sunt un om slab, ușor de rănit, nu? Iar în ochii oamenilor, e doar o lume insignificantă, de nimic. Ca o coșmelie de carton care își ia zborul  la prima pală de vânt.

” Dacă o să găsești pe cineva să-ți placă, atunci o să capeți mai multă încredere în tine. Să nu umbli cu jumătăți de măsură. Pe lumea asta există lucruri care nu poți să le faci decât singur și lucruri pe care nu poți să le faci decât în doi. Important e să împarți astea două lucruri cum trebuie.


” Ochiul nostru ia forma unei camere de luat vederi suspendate în aer, care se poate învârti în voie prin încăpăere.

” Ironie. Adică atunci când răstorni perspectiva, încerci să te privești din exterior pe tine sau lucrurile care țin de tine și găsești ridicolul din ele.

”  Ținând ceașca de cafea cu ambele mâini, Takahashi o  privește mijindu-și ochii, de parcă s-ar uita într-o cameră printr-o crăpătură din fereastră.
- Chiar vrei să știi care e răspusnul, de asta întrebi?
- Bineânțeles. De obicei de-asta și punem întrebări, pentru că vrem să știm răspunsul, nu?
- Teoretic, pentru că unii oameni întreabă din politețe.
- Asta așa e, răspunde Takahashi și, după câteva clipe de gândire, pune ceașca înapoi pe farfurioară, cu un zgomot sec. Ca explicație, am o versiune mai lungă și una mai scurtă. Pe care o preferi?
- Între.

” Mari învârte în minte cuvintele lui.

” Pe scurt, nimic din ce spuneam eu nu aungea până la ea. Parcă între noi doi era un strat transparent de burete care seca toată seva din cuvintele mele în momentul în care încercau să treacă prin el. Adică nu asculta nimic din ce spuneam. Am realizat lucrul ăsta pe măsură ce vorbeam și atunci și cuvintele ei au început să nu mai ajungă până la mine. A fost o senzație foarte stranie.

” - Eri doarme acum, spune Mari, de parcă i-ar dezvălui un secret. Doarme dusă.
- La ora asta, toată lumea doarme.
- Nu asta voiam să spun. Ea nu vrea să se trezească.

” Se gândește la corelația dintre teorie și acțiune. Teoria rezultă din acțiune sau duce la acțiune?


” Dacă îți forțezi zdravăn memoria, multe amintiri reânvie destul de clar. Se întâmplă să-ți aduci aminte brusc de anumite lucruri uitate de multă vreme. E foarte interesant. Memoria e foarte ciudată. Îndeasă la sertar tot felul de prostii care nu-ți folosesc la nimic. Iar alte chestii importante și chiar care îți sunt de folos se șterg una după alta.

” - Știi, mă gândeam dacă nu cumva oamenii își folosesc aminitirile pe post de combustibil.