” Nu știu dacă m-am născut când trebuie. Nu știu dacă trebuia să mă fi născut. De fapt, nu știu încă dacă m-am născut și, de aceea, este normal să-mi pun în întrebări. De aceea mă prefac că-mi pun întrebări. De aceea mă chinuiesc să vă păcălesc prefăcându-mă că vă dau răspunsuri la întrebări pe care nici măcar nu mi le-ați pus.
” Fiecare cap strălucit are un călcâi a lui Ahile. De multe ori, călcâiul este mai mare decât capul, dar nu se vede. Neputând să fii atât de deștept pe cât vrei, nu-ți rămâne decât să aspiri la tembelism fără ca măcar să știi dacă vei atinge vreo performanță. Nimic nu poate fi mai stupid decât tabla înmulțirii pe care o învățăm la școală.
” Era o vreme când visam să mă uit la mine cum visam. Și chiar reușisem: visam să visez. Este vorba aici de primul vis în care se afla al doilea vis.
Ce nu pricepeam atunci și nu pricep nici acum este faptul că al doliea vis era mult mai lung decât primul. Era ca și cum ar fi posibil să încapă un an într-o secundă (cum afirma amărâtul ăla de Einstein!).
În plus, visam că mă trezesc din primul vis, dar continua încă să se desfășoare cel de al doliea, care făcea parte din primul. Dar în al doilea vis visam că sunt treaz și nu visez (Criticul: ca un pește zbătându-se într-un sicriu îmbrăcat cu flori!).
” Există orbii orbi, și orbii care văd mai bine decât cei care văd. Habar n-avem ce melodii se desfășoară în capul surdului!...
” Morții au cerințe semeni celor vii. De aceea, mulți vii sunt, de fapt, morți de-a binelea.
” Dintr-o bizară dragoste, neica Darwin ne arată cum că omul a evoluat din maimuță și, zice el, acesta a fost un progres, o evoluție.
Omenirea e în impas, căci nu are încă un etalon și un sistem de măsurare a mirosurilor. Ne scapă florile de sub control! Își emană arogant și sfidător decibelii mirosurilor lor! Avem nevoie de organisme statale care să înfrângă obrăznicia florilor. Numai că niciodată darwin n-a stat să se gândească la cât de fericită era maimuța înainte de a deveni om. Darwin a fost un romantic fără șanse de vindecare.
Prea multă dragoste, repet, aduce moartea. Romantismul este un fenomen care, istoric vorbind, a avut perioade de apogeu. Ceea ce nu se știe încă este că romantismul este provocat de fenil-etilamină, existentă în creierul nostru în cantități mai mari sau mai mici, dependente de oarecare acte normative ale primăriei și de radiațiile cosmice care se prăvălesc asupra noastră cu viteze de neimaginat. Apoi, mai trebuie reținut că nu murim fără rost, căci murim din dragoste. Se poate verifica foarte simplu! Pare absurd și de neacceptat ce spun eu acuma, dar acesta este adevărul: de la ,,Elogiul nebuniei” se poate trece cu ușurință la Elogiul urechilor clăpăuge și chiar la Elogiul picioarelor strâmbe, caraghioase și anemice, dar care te ajută să scapi cu fuga în caz de belea.
Acestea toate, însă, sunt mai puțin importante decât faptul că încă n-a apărut nici o lege care să interzică muzica, dar nici una care să-i dea dreptul de a exista.
” Indiscutabil, schizofrenia schizofreniei nu înseamnă stare de normalitate, ci o altă formă a normalității care poate deveni și mai shizofenic.
” Să ne amintim:
Să ne amintim cum este să nu ai pe nimeni și nimic. Să nu ai, nici nefericirea ta, nici singurătatea ta, nici ideea că ar putea exista speranță. Să nu aparții vreunei lumi, nici unui univers, vreunei planete, să nu aparții unei aspirații la vreo apartenență.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu